Aparatul genital masculin

 

 

Organele genitale masculine interne

Testiculele

Sunt cele două glande sexuale masculine sau gonade pe care le are băiatul în exterior sub pântec. Ele sunt învelite într-un săculeț numit scrot, au formă de ou și marimea unei prune, deși diferă de la o persoană la alta. Testiculele se află înafara corpului dintr-un motiv foarte important: funcționează mai bine la temperaturi mai joase decât cea a corpului. Au o funcție dublă: reproducătoare și hormonală și funcționează ca mici fabrici de spermatozoizi - celulele principale din spermă - pe de-o parte, iar pe alta sunt glande cu secreție internă, producătoare de hormoni care facilitează activarea funcțiilor sexuale masculine (cel mai important hormon fiind testosteronul).

Epididimul

Este un organ cilindric situat în spatele testiculului. La el se oprește rețeaua de canalicule seminale existentă înăuntrul testiculelor. Se continuă cu canalul referent.

Canalul referent 

Este un canal cilindric prin care spermatozoizii ajunsi la maturitate își încep ascensiunea înspre veziculele seminale, unde se depozitează spermatozoizii maturi. Traseul său este următorul: canalul urcă înspre pelvis, înconjurând vezica, apoi coboară din nou pânî ce întâlnește canalul deferent care vine de la celălalt testicul, iar de aici merge înspre veziculele seminale. 

Veziculele seminale 

Reprezintă un fel de depozite în care se adună spermatozoizi maturi, cu capaciatatea de a avea o ejaculare. Ele produc un lichid vâscos numit lichid seminal, care hrănește și protejează spermatozoizii. Când veziculele seminale sunt pline, se pot goli în mod reflex și inconștient, producând așa-numita ”poluție nocturnă”. Funcția lor este aceea de a duce sperma de la canalul deferent la uretră.

Uretra

Este un canal care traversează prostata și penisul până la vârful acestuia, pentru a facilita expulzarea spermei sau a urinei prin meatul urinar.

Prostata  

Este o glandă de mici dimensiuni, de forma și mărimea unei castane, situată între veziculă, uretră și rect. Are două ”valve”: una care ține cantitatea de spermă care se poate elimina la fiecare ejaculare, iar cealaltă servind ca o ”cheie” de trecere, permițând să iasă urina, iar alteori sperma, împiedicându-le să se amestece. Produce un lichid care se amestecă cu sperma, formând fluidul seminal eliminat la ejaculare. Se pare ca funcția acestui lichid este de a conserva spermatozoizii.

Glandele bulbo-uretrale (Cowper)  

 Sunt două mici organe a căror funcție este aceea de a secreta un lichid care se varsă în uretră, facilitând eliminarea spermei atunci când se produce excitația sexuală, Astfel uretra rămâne curată și lubrifiată în așteptarea ejaculării.

Spermatozoizii

Spermatozoizii sunt celulele reproducătoare masculine, testiculele producînd milioane de spermatozoizi. Pe măsură ce de maturizeaza, spermatozoizii se desprind de stratul de grăsime care-i înconjoară și dezvoltă o codiță care îi ajută să se deplaseze cu o viteză foarte mare. Împreună cu lichidul seminal și cu lichidul prostatic, spermatozoizii formează sperma.

 

Organele genitale masculine externe

 Penisul 

Este un organ foarte complex și sensibil. Situat în partea anterioară a pelvisului, atârnă în jos, în fața scrotului. Măsoară între 5-13 cm în stare flască, iar în timpul erecției crește în mod considerabil în lungime: între 10-20 cm. Penisul este alcătuit din trei părți:  

- corpul - este partea cea mai lungă a penisului;

- glandul - este capul terminat cu meantul urinar. Șanțul glandului - este inelul de țesut situat între corpul și capul organului; 

- frâul prepuțului este un pliu al pielii situat sub gland. Acesta servește la fixarea prepuțuilui, adică a pielii care învelește glandul.

  Scrotul

Este un săculeț care atârnă în spatele penisului; are două compartimente care conțin respectiv cele două testicule. Funcția lui principală este să protejeze testiculele, pielea  sa fiind groasă, rugoasă și însoțită de un strat muscular.

 

Aparatul genital feminin

  Organele genitale interne

 

Vaginul

Este un organ fibro-muscular cu lumenul turtit în sensul antero-posterior. Vaginul are rol în copulație (depunerea spermatozoizilor) și servește drept canal (lung de aproximativ 12 cm) care permite trecerea fătului din uter spre exterior. Pereții lui sunt formați din mai multe pliuri care se contracta și se dilată și care-i oferă posibilitatea de a se deschide în timpul nașterii, pentru ca dupa aceea să revină la dimensiunile obișnuite.
La femeile în vârstă înaintată vaginul iși pierde suplețea transformându-se într-un conduct foarte rigid.

Pe fața internă a vaginului se află mucoasa vaginală alcătuită din mai multe straturi de celule suprapuse. Mucoasa vaginală se modifică în raport cu secrețiile de hormoni sexuali din organism, în special cu secreția de estrogeni. Vaginul în partea de sus se continua cu colul uterin iar în partea de jos se deschide în vulvă.

 Colul uterin

Este partea inferioară a uterului, situat în capătul vaginului iar prin el este eliminat sângele din timpul menstruației. În timpul nașterii, această zona se dialtă pentru a permite trecerea bebelușului.

Este mai îngust și mai puțin voluminos și are forma unui butoiaș cu două fete convexe și două margini groase și rotunjite.

Uterul

Este organul în care nideaza și se dezvoltă produsul de concepție și care produce expulzia acestuia după dezvoltarea la termen. Este situat în regiunea pelviană, pe linia mediană și reprezintă raporturi anatomice:
-     anterior – cu vezica urinară

-     posterior – cu rectul
-     inferior – se continuă cu vaginul
-     superior – cu organele intestinale și colonul
-     lateral – cu ligamentele largi
Este format din trei porțiuni: corpul, istmul și colul.

Corpul uterin – are aspectul unui con turtit antero-posterior căruia i se descriu două fete și două margini.
- Fața anterioară – ușor convexă este acoperită de peritoneu până la istm, unde acesta se reflectă pe vezică formând fundul de sac vezico-uterin.
- Fața posterioară – mai convexă, cu o creastă mediană este acoperită de peritoneu care coboară pe istm și pe primii centimetri ai peretelui vaginal posterior, apoi se reflectă pe rect formând fundul de sac vagino-rectal (Douglas). 

Învelișul interior al uterului se numește endometru, iar dacă femeia nu este însărcinată, acesta se elimină în fiecare lună împreună cu o cantitate mică de sânge, aceasta fiind menstruația.

 Istmul - continuă corpul uterin și reprezintă o zona retractilă a acestuia.

Ovarele

Ovarul este un organ pereche - cu o dublă funcție secretoare: externă și internă. Astfel, este organul producător al ovulelor și, în același timp glandă endocrină, care, prin hormonii produși (estrogenii) determină caracterele sexuale secundare și joacă un rol deosebit în realizarea tipului constituțional feminin.

Ovarele sunt două organe de forma si dimensiunea unor migdale mari, care gestionează singure, sau aproape singure, funcţia de reproducere a fe­meii, precum şi o bună parte din viata sa hormonală.  Ovarele conțin ovule, care sunt depozitate în niște săculeți numiți foliculi. La pubertate, hipofiza (glanda pituitară) produce anumiți hormoni care circulă prin fluxul sangvin până la ovare și care ”comandă” ca în fiecare lună foliculii să elibereze un ovul matur, proces ce se numește ”ovulație”.

Trompele uterine (trompele lui Fallopio)

Trompele uterine sunt doua tuburi flexibile, cu lungimea de 10 - 14 centimetri și cu diametrul interior puțin mai mare decât grosimea unui fir de par. Ele se termină la nivelul fiecărui ovar printr-un pavilion cu franjuri mobili (fimbrii). Aceste fimbrii captează ovocitul eliberat la suprafața ovarului.  Trompele uterine reprezintă locul de "randez - vous" dintre ovocit și spermatozoizi. Aici va avea loc fecundarea. Rolul trompelor uterine este de a asigura supraviețuirea și trecerea spermatozoizilor și a ovocitului, spre locul de fecundație și trecerea ovocitului fecundat înapoi spre uter, unde se va implanta în endometru.

Organele genitale externe

 

Sursa 

Vulva

- cuprinde toate organele genitale externe și arată diferit de la organism la organism.

Pubisul

- este zona moale și puțun bombată, datorită țesutului gras care îi  dă formă, de deasupra osului pubian, motiv pentru care se mai numește și ”muntele pubian” sau ”muntele Venus”.

Uretra

- este un canal mic, care se află între clitoris și orificiul vaginului. Uretra nu este un organ sexual ci are rol în eliminarea urinei.

Labiile mari și mici

- labiile mari reprezintă un fel de protector al organelor genitale. Ele pot avea diferite forme, mărimi și culori la fel ca și labiile mici. Diferența dintre labiile mari și mici este că cele din urmă nu sunt acoperite de păr.

Clitorisul

- Se pare că acesta este singurul organ dedicat cu totul plăcerii sexuale. Are corp și gland și poseda numeroase terminații nervoase. În timpul excitației sexuale, se umflă și are erecție, asemanător cu ceea ce se întâmplă și cu penisul.

Vestibulul vaginului

- Este deschiderea spre exterior a vaginului, închisă de himen (la fetele virgine). De fiecare parte a orificiului se situează câte o glandă vestibulară mare (glanda Bartholin), a cărei funcție este lubrifierea vaginului.