Se afișează postările cu eticheta despre ea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta despre ea. Afișați toate postările

miercuri, 7 noiembrie 2012

Aparatul genital feminin

  Organele genitale interne

 

Vaginul

Este un organ fibro-muscular cu lumenul turtit în sensul antero-posterior. Vaginul are rol în copulație (depunerea spermatozoizilor) și servește drept canal (lung de aproximativ 12 cm) care permite trecerea fătului din uter spre exterior. Pereții lui sunt formați din mai multe pliuri care se contracta și se dilată și care-i oferă posibilitatea de a se deschide în timpul nașterii, pentru ca dupa aceea să revină la dimensiunile obișnuite.
La femeile în vârstă înaintată vaginul iși pierde suplețea transformându-se într-un conduct foarte rigid.
Pe fața internă a vaginului se află mucoasa vaginală alcătuită din mai multe straturi de celule suprapuse. Mucoasa vaginală se modifică în raport cu secrețiile de hormoni sexuali din organism, în special cu secreția de estrogeni. Vaginul în partea de sus se continua cu colul uterin iar în partea de jos se deschide în vulvă.

 Colul uterin

Este partea inferioară a uterului, situat în capătul vaginului iar prin el este eliminat sângele din timpul menstruației. În timpul nașterii, această zona se dialtă pentru a permite trecerea bebelușului.
Este mai îngust și mai puțin voluminos și are forma unui butoiaș cu două fete convexe și două margini groase și rotunjite.

Uterul

Este organul în care nideaza și se dezvoltă produsul de concepție și care produce expulzia acestuia după dezvoltarea la termen. Este situat în regiunea pelviană, pe linia mediană și reprezintă raporturi anatomice:
-     anterior – cu vezica urinară
-     posterior – cu rectul
-     inferior – se continuă cu vaginul
-     superior – cu organele intestinale și colonul
-     lateral – cu ligamentele largi
Este format din trei porțiuni: corpul, istmul și colul.
Corpul uterin – are aspectul unui con turtit antero-posterior căruia i se descriu două fete și două margini.
- Fața anterioară – ușor convexă este acoperită de peritoneu până la istm, unde acesta se reflectă pe vezică formând fundul de sac vezico-uterin.
- Fața posterioară – mai convexă, cu o creastă mediană este acoperită de peritoneu care coboară pe istm și pe primii centimetri ai peretelui vaginal posterior, apoi se reflectă pe rect formând fundul de sac vagino-rectal (Douglas). 
Învelișul interior al uterului se numește endometru, iar dacă femeia nu este însărcinată, acesta se elimină în fiecare lună împreună cu o cantitate mică de sânge, aceasta fiind menstruația.
 Istmul - continuă corpul uterin și reprezintă o zona retractilă a acestuia.

Ovarele

Ovarul este un organ pereche - cu o dublă funcție secretoare: externă și internă. Astfel, este organul producător al ovulelor și, în același timp glandă endocrină, care, prin hormonii produși (estrogenii) determină caracterele sexuale secundare și joacă un rol deosebit în realizarea tipului constituțional feminin.
Ovarele sunt două organe de forma si dimensiunea unor migdale mari, care gestionează singure, sau aproape singure, funcţia de reproducere a fe­meii, precum şi o bună parte din viata sa hormonală.  Ovarele conțin ovule, care sunt depozitate în niște săculeți numiți foliculi. La pubertate, hipofiza (glanda pituitară) produce anumiți hormoni care circulă prin fluxul sangvin până la ovare și care ”comandă” ca în fiecare lună foliculii să elibereze un ovul matur, proces ce se numește ”ovulație”.

Trompele uterine (trompele lui Fallopio)

Trompele uterine sunt doua tuburi flexibile, cu lungimea de 10 - 14 centimetri și cu diametrul interior puțin mai mare decât grosimea unui fir de par. Ele se termină la nivelul fiecărui ovar printr-un pavilion cu franjuri mobili (fimbrii). Aceste fimbrii captează ovocitul eliberat la suprafața ovarului.  Trompele uterine reprezintă locul de "randez - vous" dintre ovocit și spermatozoizi. Aici va avea loc fecundarea. Rolul trompelor uterine este de a asigura supraviețuirea și trecerea spermatozoizilor și a ovocitului, spre locul de fecundație și trecerea ovocitului fecundat înapoi spre uter, unde se va implanta în endometru.

Organele genitale externe

 

Sursa 

Vulva

- cuprinde toate organele genitale externe și arată diferit de la organism la organism.

Pubisul

- este zona moale și puțun bombată, datorită țesutului gras care îi  dă formă, de deasupra osului pubian, motiv pentru care se mai numește și ”muntele pubian” sau ”muntele Venus”.

Uretra

- este un canal mic, care se află între clitoris și orificiul vaginului. Uretra nu este un organ sexual ci are rol în eliminarea urinei.

Labiile mari și mici

- labiile mari reprezintă un fel de protector al organelor genitale. Ele pot avea diferite forme, mărimi și culori la fel ca și labiile mici. Diferența dintre labiile mari și mici este că cele din urmă nu sunt acoperite de păr.

Clitorisul

- Se pare că acesta este singurul organ dedicat cu totul plăcerii sexuale. Are corp și gland și poseda numeroase terminații nervoase. În timpul excitației sexuale, se umflă și are erecție, asemanător cu ceea ce se întâmplă și cu penisul.

Vestibulul vaginului

- Este deschiderea spre exterior a vaginului, închisă de himen (la fetele virgine). De fiecare parte a orificiului se situează câte o glandă vestibulară mare (glanda Bartholin), a cărei funcție este lubrifierea vaginului.


 





marți, 6 noiembrie 2012

Sindromul premenstrual și menstruația

Sindromul premenstrual (SPM)

 

 Cu câteva zile înainte de menstruație, s-ar putea să observi mici modificări fizice și psihice, produse de scăderea activității hormonale. Este important ca în aceste zile să încerci să te relaxezi, să te îmbraci comod și sănu faci eforturifizice foarte mari.

Modificările fizice care pot apărea sunt: alergii, oboseală, dureri de cap, edeme, greață, retenție de apă, tensiune la nivelul sânilor și al abdomenului, scurgeri albicioase și dense (leucoree).
Modificări psihice: neliniște, anxietate, insomnie, depresie, descurajare, excitabilitate, iritabilitate. 

Ciclul menstrual

 

Menstruația este o mică hemoragie de aproximativ 40-50 ml sânge, dintre care trei sferturi este eliminat în primele două zile. Sângele nu se scurge continuu, ci poate să nu curgă deloc vreo câteva ore, să se scurgă pe etape sau picătură cu picătură.

Ce se întâmplă în organism?
      Hipofiza trimite semnale ovarelor pentru ca acestea să producă hormonul foliculostimulant (FSH) și hormonul luteinizant (LH), iar aceștia stimulează un folicul în care se găsește un ovul. Pe măsură ce ovulul se maturizează, foliculul eliberează estrogen, care face ca uterul să se îmbrace în interior cu o mucoasă numită endometru, care îi căptușește pereții pentru ca ovulul fecundat să întâlnească un loc primitor. 
       În cea dea paisprezecea zi a ciclului, foliculul plesnește, lansând  în afară ovulul, în direcșia uneia dintre trompele uterine. Așa începe drumul ovulului către uter (ovulația). În general acest proces trece neobservat, însa unele femei sunt mai sensibile și simt în acele momente înțepături sau o senzație de durere abdominală. Acesta este momentul în care nivelul estrogenului este foarte înalt, ceea ce se manifestă printr-o secreție vaginală mai abundentă. În final, foliculul eliberează progesteron, hormonul care hrănește învelișul interior al uterului, iar nivelul de estrogen scade.
     Pe măsură ce crește nivelul progesteronului, secreția vaginală devine mai vâscoasă și mai puțin abundentă. În plus, învelișul uterului se pregătește să primească și să hrănească ovulul fecundat. Dacă un ovul, călătorind prin trompa uterină întâlnește în drmul său spermă, poate avea loc fecundarea sau concepția. În cazul în acre nu are loc fecundarea, ovulul se dezintegrează și iese prin vagin (în mod normal înainte de menstruație). Din acel moment foliculul produce tot mai puțin estrogen și progesteron vreme de circa 12 zile.
      Când nivelele hormonale se reduc, învelișul interior al uterului nu mai este hrănit și se elimină: având loc menstruația. Stratul care nu s eelimină constituie baza învelișului care se va forma luna viitoare, când totul o ia de la capăt. Dacă femeia rămâne însărcinată, ciclul se întrerupe și endomentrul primește embrionul care a luat naștere în urma întâlnirii dinter ovul și un spermatozoid. Menstruația reîncepe la cîteva săptămâni după nașterea copilului.


  
  

Sponsori