Sarcina

     „Vârsta este un criteriu esențial de diferențiere. După 16 ani, se pare că riscul de sarcină sau la naștere nu este mai mare decat la vârsta adultă, dacă dezvoltarea somatică a decurs bine.

Dimpotrivă, inainte de 15 ani, riscurile somatice sunt mult mai mari: pericol de naștere prematură, anemie, infecții urinare, nașteri dificile, de asemenea, mortalitatea perinatală este mai mare dacă mama este mai tânără
     Chiar dacă trebuie să recunoaștem ca la vârsta unei adolescente de 18/19 ani sarcina, nașterea, apoi relațiile mama bebeluș pot să decurgă absolut normal, in majoritatea cazurilor intervin totuși riscuri psihosociale care nu pot fi neglijate.

      Sarcina apare de obicei în condiții de ruptură: adolescenta este izolata, în conflict cu parinții săi, uneori respinsă în mod deschis de aceștia; ea și-a întrerupt studiile, de cele mai multe ori marcate de eșec; conduitele agresive (impulsivitate, certuri) sunt la fel de frecvente ca și fuga. Există numeroase cazuri în care tânăra însarcinată a avut tentative suicidare în trecut sau în care sarcina este urmata de o întrerupere voluntară de sarcină. Adesea conduitele toxicomane (alcool, tabagism, hasis) precedă sarcina. De asemenea, antecedentele de separare traumatică, de plasament social sunt frecvente. Tatăl copilului este, de cele mai multe ori, absent: fie acesta o părăsește pe adolescentă, fie ea păstrează secretul identității partenerului ei.

     Nivelul socio-cultural al acestor adolescente este de obicei scăzut; modul de viața și organizarea psihosocială sunt haotice sau dezorganizate, conflictele familiale sunt o obișnuință, iar antecedentele de violență la care au fost supuse acestea (servicii, abuzuri sexuale) nu sunt rare.

Apariția sarcinii accentuează ruptura. Ea este deseori ascunsă și descoperită abia după naștere. Din această cauză nu sunt rare cazurile în care sarcina ramâne ascunsă. O dată descoperită sarcina, această situație poate provoca excluderea familială, școlară, afectivă (pierderea prietenului), accentuând singuratatea adolescentei.

Adesea adolescentele descrise mai sus prezintă adesea carențe afective și un nivel scăzut al stimei de sine. Frecvent, adolescentele “folosesc” relațiile sexuale pentru a se simți iubite și protejate.       Renunțarea la copil este o soluție destul de rar acceptată de adolescentă. De cele mai multe ori adolescenta a avut relații conflictuale agresive cu mama sa, sarcina permițându-i să rivalizeze cu mama, sau chiar să “triumfe” împotriva acesteia. O altă trăsătura importantă a adolescentelor însărcinate este simptomatologia depresiva.

Calitatea relațiilor mamă adolescentă-bebeluș trebuie tratată cu multă atentie. În timpul sarcinii aceste adolescente au idei anxiose legate de maternitate în comparație cu alte femei. Daca la o prima vedere aceste tinere mame apar abile în relatia cu copilul, la o analiza mai fină se poate observa o lipsa a unei implicări stabile: ele sunt mult mai inexpresive, mai puțin pozitive în atitudinile lor, comunică mai puțin cu copilul, îi acordă acestuia mai puțină atenție decât ar fi facut-o mamele mai în vârsta. Chiar daca adesea tinerele mame se dovedesc a fi pricepute în a se juca cu bebelușul, ele sunt mai intruzive și mai puțin sensibile la nevoile acestuia; ele exprimă convingeri pe care le impun copilului (“îi e foame”, “trebuie să doarmă”). Copiii prezintă adesea comportamente de atașament anxioase sau ambivalente.

      În concluzie, apariția unei sarcini la o adolescentă indică întotdeauna o situație psihosocială fragilă, crește riscurile, deja prezente, atât de marginalizare sociala dar și de decompensare psihică (depresie, conduite de ruptura) și frânează în general procesul de elaborare psihică al adolescentei. Un acces precoce la rolul de părinte poate fi pentru adolescentă un mijloc de a se propulsa într-un statut de “pseudo-adult”.

     Luarea în îngrijire trebuie să fie neaparat multidisciplinară, cu monitorizare medicală, un ajutor social atent și prelungit și, dacă este posibil, un sprijin psihologic sau terapeutic.” - Răzvan Pleteriu

Semnele sarcinii:

- Ți-a întârziat menstruația;

- Sânii îți sunt umflați și te dor;

- Te simți amețită, slăbită, cu grețuri în special dimineața, repulsie față de unele alimente;

- Mergi la baie mai des decât de obicei;

- Îți pătezi lenjeria cu niște secreții de culoare închisă;

- Ai adesea schimbări de dispoziție și ți s-a modificat pofta de mâncare.

Ce faci în cazul apariției unei sarcini nedorite?

În primul rând vorbește cu părinții tăi sau cu o rudă sau un prieten major și în care să ai încredere. Scapă de temeri! Trebuie să știi că o sarcină nu poate fi ascunsă prea mult timp! Soluțiile pe care le ai la îndemână sunt doar 3: avortul, păstrarea copilului și creșterea lui sau păstrarea copilului și datul acestuia spre adopție.

Nu lua hotărâri de una singură, ci apelează la un adult care să te îndrume și să te însoțească la un centru de planificare familială, pentru a putea analiza împreună cu specialiști posibilitățile pe care le ai și să alegi ce este cel mai bine pentru tine.

Ce este avortul?

Avortul înseamnă întreruperea sarcinii. Uneori se produce în mod involuntar, în urma unui accident, a unei malformații a fătului, a unei boli a mamei, caz în care se numește avort spontan. Alteori, femeia avortează în mod voluntar, supunându-se unor practici ilegale, dacă în țara sa avortul nu este legal, sau într-o clinică, cu autorizarea medicului, dacă avortul este legal. Întreruperea voluntară a sarcinii a dat naștere multor dezbateri, întrucât există persoane care, din motive religioase sau etice, consideră că se atentează astfel la viața unei fințe umane, în timp ce alții cred că este doar o formă de a decide ce este mai bine pentru femeie.

Întreruperea sarcinii este o operație care trebuie realizată la fel ca orice operație are riscurile sale. Deși femeia iți dorește avortul, experiența este dureroasă și multe femei au toată viața remușcări. Modul în care se practică avortul este aspirarea sau raderea conținutului uterului - a fătului - când sarcina este încă la început.

Bolile cu transmisie sexuală

Bucură-te de sexualitate, dar nu uita: fă-o cu cap și folosește o metodă de protecție eficientă!!!

Candidoza

Cauza: o ciupercă din genul Candida.

Simptome la femeie: Miros puternic, secreție vaginală și usturime, inflamarea căilor urinare și a vezicii.

Simptome la bărbați: Înroșirea glandului. prurit (mâncărimi).

Efecte: La femei se produce o inflamare a vulvei și vaginului (vulvovaginită), iar la bărbați o inflamare a porțiunii dintre gland și prepuț.

Chlamydia

Cauza: Bacteria Chlamydia trachomatis.

Contaminare: contact cutanat, sex oral, vaginal sau anal.

Simptome: Nevoie frecventă de urinare, durere în timpul urinării, scurgeri uretrale la bărbați, scurgeri vaginale la femei, durere în partea inferioară a abdomenului.

Efecte: Poate provoca sterilitate, atât la bărbați cât și la femei. În timpul nașterii, femeia poate transmite infecția copilului, provocându-i pneumonie, infecție oculară (conjunctivită sau uneori chiar orbire) și infecții ale nasului, gâtului și vaginului.

Condiloamele

Cauza: Virusul care produce veruci și în alte zone ale corpului: Papilomavirus uman.

Contaminare: Contact cutanat, sex vaginal, oral sau anal.

Simptome: Veruci dureroase, care produc usturime în afară sau în interiorul zonei genitale.

Efecte: Unele condiloame cresc, se rup și sângerează dacă nu sunt tratate. Altele par să aibă legătură cu cancerul uterin.

Gonoreea

Cauza: Un microorganism numit Neisseria gonorrheae.

Contaminare: Sex vaginal, oral sau anal.

Simptome: Secreție vâscoasă, asemănătoare puroiului, eliminată prin uretră, arsură la urinare și micțiune frecventă, creștere moderată a fluxului vaginal și inflamație la femei, flux și iritație anală, febră și dureri abdominale, oboseală.

Efecte: Este oi infecție acută și foarte contagioasă, care poate deveni cronică, iar în ultimii ani a cunoscut o creștere importantă în multe țări. La bărbați prezintă simptoame dar la femei nu apar neplăceri, putând și confundată cu alte infecții genitale mai puțin grave. Acest fapt face ca femeia cu o viață sexuală promiscuă să devină un pericol. Dacă nu este tratată, poate provoca o boală numită pelviperitonită, cu caracteristici asemănătoare apeddicitei, care infecteaza însă și distruge organele interne genitale, cum ar fi uterul și trompele uterine, lăsând femeia sterilă în cele mai multe cazuri.

Hepatita B

Cauza: Un virus care afectează ficatul.

Contaminare: Săruturi (prin salivă), sex oral, anal sau vaginal, seringi uzate, lame de ras, periuțe de dinți, instrumente infectate pentru piercing sau tatuaje.

Simptome: Colorarea gălbuie a pielii și a ochilor, urină de culoarea ceaiului concentrat, grețuri, oboseală și febră.

Efecte: Virusul inflamează ficatul distrugând o pare din celulele acestuia și crescând nivelul bilirubinei, principalul pigment al bilei. Când acest pigment este eliminat prin piele și prin urină, generează numeroase înfecții. Unii purtători nu prezintă niciodată niciun fel de simptome, dar nu pot transmite virusul.

Herpesul genital

Cauza: Un virus numit Herpes Simplex II.

Contaminare: Contact cutanat, sex oral, vaginal sau anal.

Simptome: Durere sau mâncărime în zona genitală, vezicule pline cu lichid, ulcerări deschise și dureroase, ulcere invizibile în vagin sau uretră, episoade recurente.

Efecte: Cum virusul se localizează în partea inferioară a coloanei vertebrale, el se reactivează în mod periodic, mai ales în situații de stres sau oboseală. Dacă femeia naște în timpul unei erupții a bolii, copilul se poate naște contaminat.

Păduchii lați

Simptome: Usturimi puternice, zona afectată se înroșește și se inflamează, pot apărea mici pete albastre din cauza mușcăturilor.

Efecte: Insectele trăiesc pe pubis, în păr sau în zona axilei, adică în partea acoperită cu păr a corpului nostru, atît la bărbați cât și la femei. Acolo își depun ouăle, sug sângele persoanei contaminate și provoacă usturimi.

Sifilisul

Cauza: Bacteria Treponema pallidum.

Contaminare: Săruturi, sex oral, anal sau vaginal.

Simptome: Ulcer nedureros, creșterea volumului ganglionilor limfatici din zona inghinală, erupție în orice parte a corpului, mai ales pe tălpi și pe palme, febră, dureri de cap, stare de rău și dureri de oase și articulații.

Efecte: Este o boală complexă care se desfășoară în trei etape în prima etapă, la câteva zile sau săptămâni de la contactul sexual, apare un ulcer nedureros în zona genitală, rectală sau bucală; în a doua etapă au loc erupții cu înroșire pe orice părți ale corpului, febră mică, dureri de cap, senzație de rău, glandele se umflă; în a treia etapă, după o fază latentă, uneori chiar după mai mulți ani, apar leziuni pe inimă, ficat sau deteriorare mintală. Dacă se acționează la timp, această boală este vindecabilă, dacă nu, poate produce moartea, iar în cazul femeilor însărcinate este posibilă transmiterea bolii la făt, provocând diformități sau chiar moartea.

SIDA

Contaminare: Sex oral, vaginal sau anal, sânge. Această boală este provocată de virusul HIV, care se găsește în spermă sau în secreția vaginală și care trece în interiorul corpului prin micile răni sau fisuri ale mucoasei vaginale sau rectale. Se poate transmite și prin contact direct cu sângele unei persoane infecate dacă avem răni deschise care intră în contact cu acest sânge. Odată transmis virusul HIV, pot trece ani până la apariția primelor simptome ale bolii.

Câteva simptome: Oboseală persistentă, transpirație în timpul nopții, febră mai mare de 37 C, diaree cronică, dureri de cap, tuse seacă și senzație de sufocare.

Efecte: Virusul HIV slăbește sistemul imunitar până când persoana devine foarte sensibilă la orice fel de boli cu care în mod normal organismul ar putea lupta singur. Este o boală mortală, dar se fac importante progrese, atât în cercetarea virusului cât și în îmbunătățirea vieții bolnavilor. Prevenirea este cea mai bună apărare împotriva acestei boli.

Situații de risc: Riscul există în acele situații în care apare un schimb de fluide vaginale, seminale sau de sânge. Situațiile de risc sunt în principal cele în care se folosesc aceleași seringi, ace, lame de ras, periuțe de dinți, ustensile de manichiură sau de pedichiură sau orice alt obiect pe care pot rămâne urme de sânge. De asemenea, orice contact sexual neprotejat cu penetrare, indiferent dacă este anală sau vaginală, sau atingerea cu gura a organelor geniatle masculine sau feminine, constituie situații de risc.

Situații care nu prezintă risc: Apa din piscine sau lacuri, adică apele stătătoare nu pot transmite virusul, de aceea persoanele săntoase și cele afectate de SIDA pot împărți aceste locuri. Nu prezintă pericol nici conviețuirea cu bolnavii, mângâierea lor, săruturile, atingerea lacrimilor, a salivei sau a sudorii lor!!!

Animalele nu sunt purtătoare ale virusului iar insectele nu-l pot transmite prin mușcături.

Trichomonaza

Cauza: Microorganismul protozor numit Trichomonas vaginalis.

Simptome: Secreție vaginală gri sau galben-verzuie cu miros puternic, usturime și iritare la orificiul uretral, roșeață la baza glandului, durere în timpul coitului.

Efecte: La femeie, se produce o inflamare a vulvei și a vaginului (vulvovaginită), iar la bărbat, o inflamare a porțiunii dintre gland și prepuț (balanită). Apar de asemenea dureri si jenă la aparatul urinar: micțiuni dureroase și frecvente.

Agresiunile sexuale

Hărțuirea sexuală  

Hărțuirea sexuală înseamna orice fel de activitate sexuală din partea cuiva -a hartuitorului, de obicei barbat- care se adreseaza victimei sale prin cuvinte obscene, mângâieri, invitații insistente sau amenințări, dacă aceasta nu se supune dorințelor sale. Hărțuirea are loc destul de frecvent în locuri de studiu (școală, liceu, universitate) sau în locuri de muncă, din partea unora care ocupă de obicei o funcție importantă și cred ca au drepturi asupra persoanelor hărțuite.

Pedofilia

Pedofilia implica un comportament sexual între un copil și un adult. Acestea pot fi simple exhibiții sau masturbări în fața unui copil sau chiar mângâieri, penetrare anală sau vaginală. Adultul trebuie să aibă cel puțin 16 ani și să fie cu 5 ani mai mare decât victima pentru a se considera caz de pedofilie. În cele mai multe dintre cazuri, pedofilul este bărbat, heterosexual sau homosexual, apropiat al familiei (rudă, vecin, prieten de familie) care câștigă simpatia și încrederea copilului prin cadouri și jocuri.

Incestul

Incestul desemnează comportamente sexuale între membrii aceleiași familii: frați, bunici, unchi, verișori, tați sau tați vitregi. Majoritatea cazurilor nu sunt denuntațe, pentru că victimei îi este frică să nu piardă afecțiunea persoanei care comite incestul sau că nu va fi crezută. Relația incestuoasă începe prin jocuri, săruturi, mângâieri și atingeri. În unele cazuri, la atât se și limitează și nu se ajunge la violență sau rezistență din partea copilului sau a adolescentului. Incestul are loc de cele mai multe ori în familii sărace, fără acces la educație.

Ce să faci dacă ești victima unui incest?

Este foarte important să vorbești cu o persoană de încredere, rudă sau prieten. Pe urmă, participarea la grupurile de ajutor, unde vei întâlni persoane care au fost în aceeași situație cu tine te poate ajuta sa înțelegi și să conștientizezi mult mai bine că situația ta nu se încadrează în limitele normalului și că nu trebuie să accepți astfel de comportamente.

Violul

Vorbim despre viol atunci când o persoană de orice sex sau vârstă este forțată să întrețină relații sexuale, împotriva voinței sale. Violatorii nu au un profil social care să-i caracterizeze. De obicei sunt bărbați de orice vârstă, clasă socială sau profesie. Din punct de vedere psihologic, în termeni generali, sunt oameni nesiguri, cu mari tulburări de personalitate.

Ce să faci în caz de viol?

Specialiștii recomandă să nu se opună rezistență violatorului decât dacă se cunoaște foarte bine o tehnică de apărare. Atitudinea noastră ar trebui să fie mai curând de a încerca să-l facem să se răzgândească, spunându-i că avem o boală sexuală, de exemplu, sau alungându-l prin strigăte.

După viol, fără a-ți spăla sau schimba hainele, trebuie să mergi imediat la un centru sanitar, însoțită de o rudă sau de un prieten. Sprijinul persoanelor iubite este foarte important în acele momente. După realizarea controlului medical, trebuie să soliciți un certificat medico-legal care să ateste violul, un test SIDA, de hepatita B, pilula de a doua zi sau orice medicație corespunzătoare pentru cazul în care a avut loc o contaminare sexuală. Apoi, tot însoțită, trebuie să mergi la cea mai apropiată secție de poliție pentru a depune plângere. Trebuie să povestețti ce ți s-a întâmplat, oricât ți-ar fi de frică sau rușine. Dacă nu vei face acest lucru, nu te vei simți cu nimic mai bine, iar violatorul va continua să atace și alte persoane. Pe urmă este indicat să ceri ajutorul unui psihilog, pentru a evita posibilele sentimente de vină. Terapiile de grup, în cadrul cărora victimele își pot exprima sentimentele în fața unor persoane care au trecut prin aceeași experiență, sunt foarte eficiente.

Tulburările sexuale

     Tulburări de identitate sexuală

      În conformitate cu dicționarele de specialitate, tulburările de identitate sexuală apar ca o neconcordanță sau nepotrivire între sexul atribuit și identitatea sexuală a persoanei respective.

Prin identitate sexuală se înțelege sentimentul de a ști cărui sex aparții sau conștiinta faptului că ești băiat sau fată. În același timp, identitatea sexuală constă în experiența privată a rolului sexului, care este expresia identității sexuale în conformitate cu opinia societății. Rolul poate fi definit ca reprezentând tot ceea ce face și ceea ce spune cineva spre a indica celorlalți faptul că este băiat sau fată... dorința de a fi celălalt sex.

       

      Transexualii - sunt bărbați sau femei care nu se identifică cu anatomia lor externă, adică se simt de sex opus. Se supun adesea unor tratamente hormonale și complicate operații de schimbare de sex. Majoritatea relatează  de mici că se simt disprețuiți și respinși de ceilalți copii și că au adesea sentimentul că sunt „prinși în capcană” în propriul lor corp 

Parafilii

     Un comporament este parafilic, dacă individul are nevoie, pentru a se excita, în mod obsesiv și recurent de:

- obiecte sau părți ale unei ființe umane

- persoane care nu au consimțit realizarea actului sexual

- comportamente care provoacă suferință, umilință partenerului sau propriei persoane

exemple de parafilii:

Fetișismul - este parafilia cea mai puțin deranjantă, pentru că nu încalcă libertatea sau drepturile altora. Fetișistul are nevoie de anumite obiecte pentru a se excita, cum ar fi: lenjerie intima, pantofi cu toc, mănuși, etc...

Sadismul și masochismul - sunt comportamente prin care individul iși produce singur durere (lovituri, arsuri, tăieri) sau aplic acest comportament partenerului, umilindu-l și maltratându-l.

Zoofilia - este un tip de parafilie des întâlnit în zonele rurale și constă în practici sexuale cu animale.

Necrofilia - Este o tulburare mai rar întâlnită, în care individul abuzează sexual de un corp lipsit de viață.

Saliromania - Această parafilie se caracterizează prin necesitatea de a atenta la corpul sau hainele unei femei, murdărindu-le sau tăindu-le.

 

Orientarea sexuală

Oricare ar fi orientarea nostră sexuală, nu trebuie să uităm că în primul rând suntem ființe care avem aceeași nevoie să fim iubite, înțelese, prețuite și respectate

 

Heterosexualitatea - preferința sexuală pentru persoanele de sex opus;

Bisexualitatea - atracție sexuală atât pentru persoanele de sex opus cât și pentru persoanele de același sex;

Homosexualitatea - preferința sexuală pentru o persoană de acelați sex. Aceasta se poate aplica atât  băieților pe care îi numim gay, cât și fetelor pe care le numim lesbiene. Până de curând, homosexualitatea era inclusă în clasificarea Asociației Psihiatrilor Americani, ca fiind o disfuncție sexuală, acum însă e considerată pur și simplu opțiune sexuală;

Homofobia - Aversiune obsesivă pentru homosexuali. Se manifestă prin glume proaste, sfidări și chiar maltratări fizice și psihice asupra homosexualilor.

FII TOLERANT!!!