Uraaaaa!!!!! Din cele 13 proiecte din toată ţara, implementate în urma participării la Şcoala de Vară a Tinerilor Bibliotecari, proiectul "Eşti informat, eşti protejat" este în fruntea celor cinci câştigători!!!!!

Întâlnirile Educaționale

Mituri despre sex și sexualitate

• Nu poți rămâne însărcinată dacă faci sex pentru prima dată sau dacă ești la menstruație;
• Sexul oral este sigur 100% (!!!te ferește de o sarcină dar nu și de boli!!!);
• Nu poți rămâne însărcinată dacă faci sex în apă;
• Bărbații se gândesc la sex mai des decât femeile;
• Sânii mari indică o mai mare disponibilitate sexuală;
• Nu trebuie să faci baie în zilele în care ai menstruație;

Hai să vorbim despre SEX la bibliotecă!

      Dacă eşti elev la unul din liceele partenere în acest proiect, te aştept alături de specialişti în domeniul educaţiei sexuale pentru a discuta despre orice te interesează legat de acest subiect!!!

     Tot ce trebuie să faci este să iei legătura cu diriga/dirigul tău şi să te porţi frumos :), lista cu elevii care vor participa este de făcută de ea/el!!!

     Întâlnirile au loc în fiecare vineri a lunii februarie, la Biblioteca Judeţeană "V.A. Urechia", et. 1, sala "Mihai Eminescu", ora 12.

Partenerii proiectului "Eşti informat, eşti protejat" sunt: 

Colegiul Național "V. Alecsandri"

Colegiul Național "Al.I. Cuza"

Colegiul Tehnic "Radu Negru"

Liceul Teoretic "Emil Racoviţă"

Liceul de Artă "Dimitrie Cuclin"

Spitalul Clinic de Urgență "Sf. Apostol Andrei"

Palatul Elevilor și copiilor Galați

Noi și corpul nostru

Este foarte important să ne cunoaștem corpul, pentru a ne înțelege pe noi înșine, pentru a-i înțelege pe ceilalți, pentru a ne respecta și a ne face respectați!!!

Citate despre sex:

• Cel mai bun contraceptiv din lume este o buna educatie. Dr. Joycelyn Elders

• Specific societatilor moderne nu este ca ei considera sexul o umbra a existentei, ci faptul ca se dedica discutarii despre el la infinit, in timp ce il exploateaza in secret. Michel Foucault

• Sexul este cel mai mare nimic din toate timpurile. Andy Warhol
  

Bibliografie

• Sexul explicat adolescenților - Editura Prut Internațional, 2007
• Enciclopedia sănătății feminine - Editura RAO, 2005
• www.demotivare.com
• www.clopotel.ro
• www.psihoterapie.net - Răzvan Pleteriu
• www.sfatulmedicului.ro
• www.e-femina.ro
• www.one.ro 
• Educatie sexuala pe intelesul tuturor - Cressin Anatole, Bucuresti, Universal Pan, 1998
• Educatie sexuala pentru copii si adolescenti - Mickling Meg, Bucuresti, Humanitas, 2004
• Educatie sexuala pentru copii si adolescenti: Ghidul parintelui si profesorului - Hickling Meg, Bucuresti, Humanitas, 2008
• Sex: ce? cum? de ce? Ghidul adolescentului - Goldman Jane, Bucuresti, Editura National, 1998
• Sex pentru toti - Westheimer Ruth. K., Bucuresti, Teora,  1996
• Sex si paranormal - Deane Paul, Bucuresti, Runa, 2005
• Sex si sexologie - Mândru Ungureanu Maria, Bucuresti, Editura medicala, 1994
• Sexologie si educatie sexuala - Stoica Tudor, Bucuresti, R., 1993
• Sexualitatea umana si sanatatea - Bucuresti, Ed. Tehnica, 2000
• Sexul povestit celor mici: Ghid pentru copii, parinti, educatori - Chisinau, Prut International, cop. 2004
• Sex vs. barza

Știai că...

• În circa 40 țări din Sudan, Orientul mijlociu, Asia, Etiopia, din motive religioase, sociale, spirituale, psihologice,  încă se mai practică ablația, cum ar fi?

Circumcizia sunna - este cea prin care se excizează prepuțul clitoridian și extremitatea clitorisului.

Excizia clitorisului - presupune extirparea clitorisului și a unei părți sau a totalității labiilor mici.

Infibulația sau circumcizia faraonică - presupune extirparea clitorisului, a labiilor mici și a celor mari. Mai apoi, se suturează laturile vaginului, în carne vie, și se lasă doar un mic orificiu pentru urină și fluxul menstrual.

• Testiculele produc între 100 și 300 de milioane de spermatozoizi pe zi, începând din perioada pubertății.
• Mărimea penisului diferă de la o rasă la alta: rasa galbenă: 10-14cm lungime, 3 cm diametru; rasa albă: 14-15,2 cm lungime, 3,8 diametru; iar rasa neagră: 16-20 cm lungime, 5 cm diametru
• În cadrul populației tipoka (Oceania), este de bun-gust să faci comentarii elogioase cu privire la mărimea și vigoarea organelor sexuale ale șefului.
• Mulți marinari din Extremul Orient iși introduc sub pielea penisului niște scoici de mici dimensiuni care, puțin câte puțin, măresc diametrul organului sexual.
• Maturitatea sexuală: a fi matur din punct de vedere sexual nu înseamnă să te culci cu multe persoane sau să cunoști multe poziții în care să faci dragoste, ci presupune eliberarea de frică, rușine și subiecte tabu, cunoașterea propriului corp pentru a-ți putea exprima mai bine dorințele și preferințele.
• Mirosul corporal este unic la fiecare persoană și poate produce în interiorul nostru respingere sau atracție.
• În comunitatea gitană din Spania, mama logodnicului este cea care trebuie să dezvirgineze fata înaintea nunții.
• În fiecare an, în lume se realizează între 35 și 53 de milioane de avorturi, dintre care între 15 și 22 de milioane sunt clandestine.
• Yoga - ne eliberează de tulburările produse de viața sedentară, de alimentația proastă, de tensiuni și de boli, ajutând la eliminarea blocajelor fizice pe care acestea le produc. Mental, ne dă puterea de a înfrunta viața într-un mod mai senin și mai pozitiv.
• După 8 săptămâni de sarcină, când se efectueză avortul, copilul are deja toate organele formate. Simţurile sunt prezente: ei simt durerea şi avortul devine un măcel. Le bate inima dar apoi se opreşte când va fi rupt în bucăţi prin chiuretaj sau prin aspiraţie.

Sarcina

     „Vârsta este un criteriu esențial de diferențiere. După 16 ani, se pare că riscul de sarcină sau la naștere nu este mai mare decat la vârsta adultă, dacă dezvoltarea somatică a decurs bine.

Dimpotrivă, inainte de 15 ani, riscurile somatice sunt mult mai mari: pericol de naștere prematură, anemie, infecții urinare, nașteri dificile, de asemenea, mortalitatea perinatală este mai mare dacă mama este mai tânără
     Chiar dacă trebuie să recunoaștem ca la vârsta unei adolescente de 18/19 ani sarcina, nașterea, apoi relațiile mama bebeluș pot să decurgă absolut normal, in majoritatea cazurilor intervin totuși riscuri psihosociale care nu pot fi neglijate.

      Sarcina apare de obicei în condiții de ruptură: adolescenta este izolata, în conflict cu parinții săi, uneori respinsă în mod deschis de aceștia; ea și-a întrerupt studiile, de cele mai multe ori marcate de eșec; conduitele agresive (impulsivitate, certuri) sunt la fel de frecvente ca și fuga. Există numeroase cazuri în care tânăra însarcinată a avut tentative suicidare în trecut sau în care sarcina este urmata de o întrerupere voluntară de sarcină. Adesea conduitele toxicomane (alcool, tabagism, hasis) precedă sarcina. De asemenea, antecedentele de separare traumatică, de plasament social sunt frecvente. Tatăl copilului este, de cele mai multe ori, absent: fie acesta o părăsește pe adolescentă, fie ea păstrează secretul identității partenerului ei.

     Nivelul socio-cultural al acestor adolescente este de obicei scăzut; modul de viața și organizarea psihosocială sunt haotice sau dezorganizate, conflictele familiale sunt o obișnuință, iar antecedentele de violență la care au fost supuse acestea (servicii, abuzuri sexuale) nu sunt rare.

Apariția sarcinii accentuează ruptura. Ea este deseori ascunsă și descoperită abia după naștere. Din această cauză nu sunt rare cazurile în care sarcina ramâne ascunsă. O dată descoperită sarcina, această situație poate provoca excluderea familială, școlară, afectivă (pierderea prietenului), accentuând singuratatea adolescentei.

Adesea adolescentele descrise mai sus prezintă adesea carențe afective și un nivel scăzut al stimei de sine. Frecvent, adolescentele “folosesc” relațiile sexuale pentru a se simți iubite și protejate.       Renunțarea la copil este o soluție destul de rar acceptată de adolescentă. De cele mai multe ori adolescenta a avut relații conflictuale agresive cu mama sa, sarcina permițându-i să rivalizeze cu mama, sau chiar să “triumfe” împotriva acesteia. O altă trăsătura importantă a adolescentelor însărcinate este simptomatologia depresiva.

Calitatea relațiilor mamă adolescentă-bebeluș trebuie tratată cu multă atentie. În timpul sarcinii aceste adolescente au idei anxiose legate de maternitate în comparație cu alte femei. Daca la o prima vedere aceste tinere mame apar abile în relatia cu copilul, la o analiza mai fină se poate observa o lipsa a unei implicări stabile: ele sunt mult mai inexpresive, mai puțin pozitive în atitudinile lor, comunică mai puțin cu copilul, îi acordă acestuia mai puțină atenție decât ar fi facut-o mamele mai în vârsta. Chiar daca adesea tinerele mame se dovedesc a fi pricepute în a se juca cu bebelușul, ele sunt mai intruzive și mai puțin sensibile la nevoile acestuia; ele exprimă convingeri pe care le impun copilului (“îi e foame”, “trebuie să doarmă”). Copiii prezintă adesea comportamente de atașament anxioase sau ambivalente.

      În concluzie, apariția unei sarcini la o adolescentă indică întotdeauna o situație psihosocială fragilă, crește riscurile, deja prezente, atât de marginalizare sociala dar și de decompensare psihică (depresie, conduite de ruptura) și frânează în general procesul de elaborare psihică al adolescentei. Un acces precoce la rolul de părinte poate fi pentru adolescentă un mijloc de a se propulsa într-un statut de “pseudo-adult”.

     Luarea în îngrijire trebuie să fie neaparat multidisciplinară, cu monitorizare medicală, un ajutor social atent și prelungit și, dacă este posibil, un sprijin psihologic sau terapeutic.” - Răzvan Pleteriu

Semnele sarcinii:

- Ți-a întârziat menstruația;

- Sânii îți sunt umflați și te dor;

- Te simți amețită, slăbită, cu grețuri în special dimineața, repulsie față de unele alimente;

- Mergi la baie mai des decât de obicei;

- Îți pătezi lenjeria cu niște secreții de culoare închisă;

- Ai adesea schimbări de dispoziție și ți s-a modificat pofta de mâncare.

Ce faci în cazul apariției unei sarcini nedorite?

În primul rând vorbește cu părinții tăi sau cu o rudă sau un prieten major și în care să ai încredere. Scapă de temeri! Trebuie să știi că o sarcină nu poate fi ascunsă prea mult timp! Soluțiile pe care le ai la îndemână sunt doar 3: avortul, păstrarea copilului și creșterea lui sau păstrarea copilului și datul acestuia spre adopție.

Nu lua hotărâri de una singură, ci apelează la un adult care să te îndrume și să te însoțească la un centru de planificare familială, pentru a putea analiza împreună cu specialiști posibilitățile pe care le ai și să alegi ce este cel mai bine pentru tine.

Ce este avortul?

Avortul înseamnă întreruperea sarcinii. Uneori se produce în mod involuntar, în urma unui accident, a unei malformații a fătului, a unei boli a mamei, caz în care se numește avort spontan. Alteori, femeia avortează în mod voluntar, supunându-se unor practici ilegale, dacă în țara sa avortul nu este legal, sau într-o clinică, cu autorizarea medicului, dacă avortul este legal. Întreruperea voluntară a sarcinii a dat naștere multor dezbateri, întrucât există persoane care, din motive religioase sau etice, consideră că se atentează astfel la viața unei fințe umane, în timp ce alții cred că este doar o formă de a decide ce este mai bine pentru femeie.

Întreruperea sarcinii este o operație care trebuie realizată la fel ca orice operație are riscurile sale. Deși femeia iți dorește avortul, experiența este dureroasă și multe femei au toată viața remușcări. Modul în care se practică avortul este aspirarea sau raderea conținutului uterului - a fătului - când sarcina este încă la început.

Bolile cu transmisie sexuală

Bucură-te de sexualitate, dar nu uita: fă-o cu cap și folosește o metodă de protecție eficientă!!!

Candidoza

Cauza: o ciupercă din genul Candida.

Simptome la femeie: Miros puternic, secreție vaginală și usturime, inflamarea căilor urinare și a vezicii.

Simptome la bărbați: Înroșirea glandului. prurit (mâncărimi).

Efecte: La femei se produce o inflamare a vulvei și vaginului (vulvovaginită), iar la bărbați o inflamare a porțiunii dintre gland și prepuț.

Chlamydia

Cauza: Bacteria Chlamydia trachomatis.

Contaminare: contact cutanat, sex oral, vaginal sau anal.

Simptome: Nevoie frecventă de urinare, durere în timpul urinării, scurgeri uretrale la bărbați, scurgeri vaginale la femei, durere în partea inferioară a abdomenului.

Efecte: Poate provoca sterilitate, atât la bărbați cât și la femei. În timpul nașterii, femeia poate transmite infecția copilului, provocându-i pneumonie, infecție oculară (conjunctivită sau uneori chiar orbire) și infecții ale nasului, gâtului și vaginului.

Condiloamele

Cauza: Virusul care produce veruci și în alte zone ale corpului: Papilomavirus uman.

Contaminare: Contact cutanat, sex vaginal, oral sau anal.

Simptome: Veruci dureroase, care produc usturime în afară sau în interiorul zonei genitale.

Efecte: Unele condiloame cresc, se rup și sângerează dacă nu sunt tratate. Altele par să aibă legătură cu cancerul uterin.

Gonoreea

Cauza: Un microorganism numit Neisseria gonorrheae.

Contaminare: Sex vaginal, oral sau anal.

Simptome: Secreție vâscoasă, asemănătoare puroiului, eliminată prin uretră, arsură la urinare și micțiune frecventă, creștere moderată a fluxului vaginal și inflamație la femei, flux și iritație anală, febră și dureri abdominale, oboseală.

Efecte: Este oi infecție acută și foarte contagioasă, care poate deveni cronică, iar în ultimii ani a cunoscut o creștere importantă în multe țări. La bărbați prezintă simptoame dar la femei nu apar neplăceri, putând și confundată cu alte infecții genitale mai puțin grave. Acest fapt face ca femeia cu o viață sexuală promiscuă să devină un pericol. Dacă nu este tratată, poate provoca o boală numită pelviperitonită, cu caracteristici asemănătoare apeddicitei, care infecteaza însă și distruge organele interne genitale, cum ar fi uterul și trompele uterine, lăsând femeia sterilă în cele mai multe cazuri.

Hepatita B

Cauza: Un virus care afectează ficatul.

Contaminare: Săruturi (prin salivă), sex oral, anal sau vaginal, seringi uzate, lame de ras, periuțe de dinți, instrumente infectate pentru piercing sau tatuaje.

Simptome: Colorarea gălbuie a pielii și a ochilor, urină de culoarea ceaiului concentrat, grețuri, oboseală și febră.

Efecte: Virusul inflamează ficatul distrugând o pare din celulele acestuia și crescând nivelul bilirubinei, principalul pigment al bilei. Când acest pigment este eliminat prin piele și prin urină, generează numeroase înfecții. Unii purtători nu prezintă niciodată niciun fel de simptome, dar nu pot transmite virusul.

Herpesul genital

Cauza: Un virus numit Herpes Simplex II.

Contaminare: Contact cutanat, sex oral, vaginal sau anal.

Simptome: Durere sau mâncărime în zona genitală, vezicule pline cu lichid, ulcerări deschise și dureroase, ulcere invizibile în vagin sau uretră, episoade recurente.

Efecte: Cum virusul se localizează în partea inferioară a coloanei vertebrale, el se reactivează în mod periodic, mai ales în situații de stres sau oboseală. Dacă femeia naște în timpul unei erupții a bolii, copilul se poate naște contaminat.

Păduchii lați

Simptome: Usturimi puternice, zona afectată se înroșește și se inflamează, pot apărea mici pete albastre din cauza mușcăturilor.

Efecte: Insectele trăiesc pe pubis, în păr sau în zona axilei, adică în partea acoperită cu păr a corpului nostru, atît la bărbați cât și la femei. Acolo își depun ouăle, sug sângele persoanei contaminate și provoacă usturimi.

Sifilisul

Cauza: Bacteria Treponema pallidum.

Contaminare: Săruturi, sex oral, anal sau vaginal.

Simptome: Ulcer nedureros, creșterea volumului ganglionilor limfatici din zona inghinală, erupție în orice parte a corpului, mai ales pe tălpi și pe palme, febră, dureri de cap, stare de rău și dureri de oase și articulații.

Efecte: Este o boală complexă care se desfășoară în trei etape în prima etapă, la câteva zile sau săptămâni de la contactul sexual, apare un ulcer nedureros în zona genitală, rectală sau bucală; în a doua etapă au loc erupții cu înroșire pe orice părți ale corpului, febră mică, dureri de cap, senzație de rău, glandele se umflă; în a treia etapă, după o fază latentă, uneori chiar după mai mulți ani, apar leziuni pe inimă, ficat sau deteriorare mintală. Dacă se acționează la timp, această boală este vindecabilă, dacă nu, poate produce moartea, iar în cazul femeilor însărcinate este posibilă transmiterea bolii la făt, provocând diformități sau chiar moartea.

SIDA

Contaminare: Sex oral, vaginal sau anal, sânge. Această boală este provocată de virusul HIV, care se găsește în spermă sau în secreția vaginală și care trece în interiorul corpului prin micile răni sau fisuri ale mucoasei vaginale sau rectale. Se poate transmite și prin contact direct cu sângele unei persoane infecate dacă avem răni deschise care intră în contact cu acest sânge. Odată transmis virusul HIV, pot trece ani până la apariția primelor simptome ale bolii.

Câteva simptome: Oboseală persistentă, transpirație în timpul nopții, febră mai mare de 37 C, diaree cronică, dureri de cap, tuse seacă și senzație de sufocare.

Efecte: Virusul HIV slăbește sistemul imunitar până când persoana devine foarte sensibilă la orice fel de boli cu care în mod normal organismul ar putea lupta singur. Este o boală mortală, dar se fac importante progrese, atât în cercetarea virusului cât și în îmbunătățirea vieții bolnavilor. Prevenirea este cea mai bună apărare împotriva acestei boli.

Situații de risc: Riscul există în acele situații în care apare un schimb de fluide vaginale, seminale sau de sânge. Situațiile de risc sunt în principal cele în care se folosesc aceleași seringi, ace, lame de ras, periuțe de dinți, ustensile de manichiură sau de pedichiură sau orice alt obiect pe care pot rămâne urme de sânge. De asemenea, orice contact sexual neprotejat cu penetrare, indiferent dacă este anală sau vaginală, sau atingerea cu gura a organelor geniatle masculine sau feminine, constituie situații de risc.

Situații care nu prezintă risc: Apa din piscine sau lacuri, adică apele stătătoare nu pot transmite virusul, de aceea persoanele săntoase și cele afectate de SIDA pot împărți aceste locuri. Nu prezintă pericol nici conviețuirea cu bolnavii, mângâierea lor, săruturile, atingerea lacrimilor, a salivei sau a sudorii lor!!!

Animalele nu sunt purtătoare ale virusului iar insectele nu-l pot transmite prin mușcături.

Trichomonaza

Cauza: Microorganismul protozor numit Trichomonas vaginalis.

Simptome: Secreție vaginală gri sau galben-verzuie cu miros puternic, usturime și iritare la orificiul uretral, roșeață la baza glandului, durere în timpul coitului.

Efecte: La femeie, se produce o inflamare a vulvei și a vaginului (vulvovaginită), iar la bărbat, o inflamare a porțiunii dintre gland și prepuț (balanită). Apar de asemenea dureri si jenă la aparatul urinar: micțiuni dureroase și frecvente.

Agresiunile sexuale

Hărțuirea sexuală  

Hărțuirea sexuală înseamna orice fel de activitate sexuală din partea cuiva -a hartuitorului, de obicei barbat- care se adreseaza victimei sale prin cuvinte obscene, mângâieri, invitații insistente sau amenințări, dacă aceasta nu se supune dorințelor sale. Hărțuirea are loc destul de frecvent în locuri de studiu (școală, liceu, universitate) sau în locuri de muncă, din partea unora care ocupă de obicei o funcție importantă și cred ca au drepturi asupra persoanelor hărțuite.

Pedofilia

Pedofilia implica un comportament sexual între un copil și un adult. Acestea pot fi simple exhibiții sau masturbări în fața unui copil sau chiar mângâieri, penetrare anală sau vaginală. Adultul trebuie să aibă cel puțin 16 ani și să fie cu 5 ani mai mare decât victima pentru a se considera caz de pedofilie. În cele mai multe dintre cazuri, pedofilul este bărbat, heterosexual sau homosexual, apropiat al familiei (rudă, vecin, prieten de familie) care câștigă simpatia și încrederea copilului prin cadouri și jocuri.

Incestul

Incestul desemnează comportamente sexuale între membrii aceleiași familii: frați, bunici, unchi, verișori, tați sau tați vitregi. Majoritatea cazurilor nu sunt denuntațe, pentru că victimei îi este frică să nu piardă afecțiunea persoanei care comite incestul sau că nu va fi crezută. Relația incestuoasă începe prin jocuri, săruturi, mângâieri și atingeri. În unele cazuri, la atât se și limitează și nu se ajunge la violență sau rezistență din partea copilului sau a adolescentului. Incestul are loc de cele mai multe ori în familii sărace, fără acces la educație.

Ce să faci dacă ești victima unui incest?

Este foarte important să vorbești cu o persoană de încredere, rudă sau prieten. Pe urmă, participarea la grupurile de ajutor, unde vei întâlni persoane care au fost în aceeași situație cu tine te poate ajuta sa înțelegi și să conștientizezi mult mai bine că situația ta nu se încadrează în limitele normalului și că nu trebuie să accepți astfel de comportamente.

Violul

Vorbim despre viol atunci când o persoană de orice sex sau vârstă este forțată să întrețină relații sexuale, împotriva voinței sale. Violatorii nu au un profil social care să-i caracterizeze. De obicei sunt bărbați de orice vârstă, clasă socială sau profesie. Din punct de vedere psihologic, în termeni generali, sunt oameni nesiguri, cu mari tulburări de personalitate.

Ce să faci în caz de viol?

Specialiștii recomandă să nu se opună rezistență violatorului decât dacă se cunoaște foarte bine o tehnică de apărare. Atitudinea noastră ar trebui să fie mai curând de a încerca să-l facem să se răzgândească, spunându-i că avem o boală sexuală, de exemplu, sau alungându-l prin strigăte.

După viol, fără a-ți spăla sau schimba hainele, trebuie să mergi imediat la un centru sanitar, însoțită de o rudă sau de un prieten. Sprijinul persoanelor iubite este foarte important în acele momente. După realizarea controlului medical, trebuie să soliciți un certificat medico-legal care să ateste violul, un test SIDA, de hepatita B, pilula de a doua zi sau orice medicație corespunzătoare pentru cazul în care a avut loc o contaminare sexuală. Apoi, tot însoțită, trebuie să mergi la cea mai apropiată secție de poliție pentru a depune plângere. Trebuie să povestețti ce ți s-a întâmplat, oricât ți-ar fi de frică sau rușine. Dacă nu vei face acest lucru, nu te vei simți cu nimic mai bine, iar violatorul va continua să atace și alte persoane. Pe urmă este indicat să ceri ajutorul unui psihilog, pentru a evita posibilele sentimente de vină. Terapiile de grup, în cadrul cărora victimele își pot exprima sentimentele în fața unor persoane care au trecut prin aceeași experiență, sunt foarte eficiente.

Tulburările sexuale

     Tulburări de identitate sexuală

      În conformitate cu dicționarele de specialitate, tulburările de identitate sexuală apar ca o neconcordanță sau nepotrivire între sexul atribuit și identitatea sexuală a persoanei respective.

Prin identitate sexuală se înțelege sentimentul de a ști cărui sex aparții sau conștiinta faptului că ești băiat sau fată. În același timp, identitatea sexuală constă în experiența privată a rolului sexului, care este expresia identității sexuale în conformitate cu opinia societății. Rolul poate fi definit ca reprezentând tot ceea ce face și ceea ce spune cineva spre a indica celorlalți faptul că este băiat sau fată... dorința de a fi celălalt sex.

       

      Transexualii - sunt bărbați sau femei care nu se identifică cu anatomia lor externă, adică se simt de sex opus. Se supun adesea unor tratamente hormonale și complicate operații de schimbare de sex. Majoritatea relatează  de mici că se simt disprețuiți și respinși de ceilalți copii și că au adesea sentimentul că sunt „prinși în capcană” în propriul lor corp 

Parafilii

     Un comporament este parafilic, dacă individul are nevoie, pentru a se excita, în mod obsesiv și recurent de:

- obiecte sau părți ale unei ființe umane

- persoane care nu au consimțit realizarea actului sexual

- comportamente care provoacă suferință, umilință partenerului sau propriei persoane

exemple de parafilii:

Fetișismul - este parafilia cea mai puțin deranjantă, pentru că nu încalcă libertatea sau drepturile altora. Fetișistul are nevoie de anumite obiecte pentru a se excita, cum ar fi: lenjerie intima, pantofi cu toc, mănuși, etc...

Sadismul și masochismul - sunt comportamente prin care individul iși produce singur durere (lovituri, arsuri, tăieri) sau aplic acest comportament partenerului, umilindu-l și maltratându-l.

Zoofilia - este un tip de parafilie des întâlnit în zonele rurale și constă în practici sexuale cu animale.

Necrofilia - Este o tulburare mai rar întâlnită, în care individul abuzează sexual de un corp lipsit de viață.

Saliromania - Această parafilie se caracterizează prin necesitatea de a atenta la corpul sau hainele unei femei, murdărindu-le sau tăindu-le.

 

Orientarea sexuală

Oricare ar fi orientarea nostră sexuală, nu trebuie să uităm că în primul rând suntem ființe care avem aceeași nevoie să fim iubite, înțelese, prețuite și respectate

 

Heterosexualitatea - preferința sexuală pentru persoanele de sex opus;

Bisexualitatea - atracție sexuală atât pentru persoanele de sex opus cât și pentru persoanele de același sex;

Homosexualitatea - preferința sexuală pentru o persoană de acelați sex. Aceasta se poate aplica atât  băieților pe care îi numim gay, cât și fetelor pe care le numim lesbiene. Până de curând, homosexualitatea era inclusă în clasificarea Asociației Psihiatrilor Americani, ca fiind o disfuncție sexuală, acum însă e considerată pur și simplu opțiune sexuală;

Homofobia - Aversiune obsesivă pentru homosexuali. Se manifestă prin glume proaste, sfidări și chiar maltratări fizice și psihice asupra homosexualilor.

FII TOLERANT!!!

Sexualitatea...

De la flirt la raport sexual...

Statistic, pentru cele două sexe, spre 13-14 ani au cel mai des loc primele experiențe și primele săruturi. Primele îmbrățișări și flirturi urmeaza cam la un an. Sunt cel mai des pline de inocență, deoarece tinerii nu sunt pregătiți să meargă mai departe, însa aceste flirturi, mai mult sau mai puțin serioase, vor fi esențialul activității sexuale. În general, primele raporturi sexuale au loc la trei ani și jumătate după primele sărutări.

Cifre??!!  

4 fete din 10 și 1 băiat din 3 aleg propria casă, pentru primul raport sexual, iar 26 % dintre fete au vorbit despre acest eveniment  cu părinții lor, față de 16% dintre băieți, în 90% din cazuri concluzia fiind ca părinții ”au reacționat bine”  :)

Ce sunt zonele erogene?

Zonele erogene sunt părți ale corpului foarte sensibile la excitația sexuală. În general sunt zone mai bine irigate cu capilare sangvine și terminații nervoase, iar dintre acestea, zona genitală ocupă un loc privilegiat. Zonele erogene ale băieților suntt în principal penisul și scrotul, iar al fetelor sunt labiile mici, clitorisul și intrarea în vagin. Există și alte zone, care sunt comune ambelor sexe, cum ar fi sânii, fesele, lobii urechii, gâtul,spatele, toate acestea putand insa varia de la o persoana la alta.

Autoerotismul

Este modul de a-ți provoca plăcere sexuală, mângâindu-ți zonele genitale și corpul. Autoerotismul sau masturbarea apare în copilărie, ocazional, când copilul observă că mângâierea zonelor genitale îi provoacă plăcere. Acest obicei revine si chiar devine o obișnuință, la începutul adolescenței, când hormonii sexuali ”se trezesc”, masturbarea devenind un mod de a experimenta și de a explora propriul corp. Conform studiilor, băieții încep să se masturbeze mai devreme decât fetele, acestea începând sa o facă cel mai adesea când deja au un partener și au fantezii cu el.

Nu trebuie să te simți vinovat sau vinovată că te masturbezi, pentru că nu îți pui în pericol sănătatea, în plus pentru unele femei aceasta fiind singura cale de a atinge orgasmul. Nu trebuie nici să-ți însușești această practică în mod obligatoriu, dacă nu vrei să o experimentezi din motive legate de morala sau religiata, dar dacă este necesar să știi că sexualitatea este ceva personal, intim care admite multe variațiuni. 

Coitul

Cuvântul coit se referă la intrarea penisului în vagin. Pentru ca penetrarea să se realizeze în mod satisfăcător, atât bărbatul, cât și femeia trebuie să atingă o fază de excitație suficient de mare pentru ca penisul să fie destul de rigid, iar femeia să aibă vaginul bine lubrifiat. Jocurile sexuale - mângâieri, săruturi, stimularea zonelor erogene - facilitează excitația și penetrarea.

Aceasta este o descriere tehnică ți fizică, dar pentru ca actul să fie pe deplin plăcut, trebuie să se producă și o fuziune emoțională, care să deschidă calea pentru apropierea fizică.

Ce înseamnă să fii virgin?

 Din fericire, în societatea actuală, ideea de virginitatea păstrată până în noaptea nunții a dispărut, iar adulții acceptă ca fiii lor -atât fete cât și băieți- să aibă experiențe sexuale înainte de căsătorie și să trăiască în cuplu, deși sunt încă îngrijorați dacă tinerii știu să ia măsurile necesare pentru a evita bolile sau sarcinile nedorite.

Pierderea virginității depinde de gradul de maturitate psihologică și emoțională a adolescentului, ea putând avea loc de multe ori prea devreme. Consecințele grabei, pot fi nefaste: sentimente de vinovăție, stimă de sine scăzută, frică, dezgust și respingere față de relații sexuale ulterioare. 

Virginitatea pentru băieți:

În principiu, se zice că pierderea virginității înseamnă ruperea aței odata cu prima penetrare. Dar ața se poate rupe și la masturbare sau în timpul unei erecții matinale, nocturne mai puternice, în funcție de cât este de subțire. Uneori însa, ața nu se rupe de la primul contact: de exemplu când se folosește prezervativul, când lubrifierea vaginului și a penisului este abundentă, când nu există o diferență mare de dimensiuni între orificiul vaginului și circumferința penisului. Mai mult, există băieți la care ața nu se va rupe niciodată pentru că țesutul frâului este mai elastic decât la alții și se poate întinde. Un băiat care a avut contact sexual poate considera că și-a pierdut virginitatea chiar dacă frâul prepuțului este intact sau doar parțial rupt. Deci dacă credeti că trebuie să evitați prezervativul ca să vă dezvirginați aflați că NU e așa!!! De ce? Pentru că pierderea virginității înseamnă mai degrabă să ai primul contact sexual decât să ți se rupă ața.

Virginitatea pentru fete:

Pierderea virginității pentru fete, înseamnă în principiu, ruperea himenului, în urma unui act sexual cu penetrare vaginală. Având în vedere însă, că multe dintre tinere aleg să întrețină relații sexuale orale sau anale, păstrându-și astfel himenul intact, termenul de virginitatea își schimbă sensul, virginitatea fiind o stare atât fizică dar și psihică. Deci, NU himenul dă statutul de virgină, ci abținerea de la orice fel de acțiuni sexuale cu partener. În comparație cu băieții, primul act sexual cu penetrare vaginală, implică mai multă durere pentru fete. Himenul, membrana care înconjoară intrarea vaginului este rupt în timpul primului act sexual cauzând astfel o stare de disconfort, o mică durere și chiar sângerări. Există însă și cazuri în care himenul rămâne intact -himen elastic- chiar și după ce fata a avut mai multe raporturi sexuale.

     

Aparatul genital masculin

 

 

Organele genitale masculine interne

Testiculele

Sunt cele două glande sexuale masculine sau gonade pe care le are băiatul în exterior sub pântec. Ele sunt învelite într-un săculeț numit scrot, au formă de ou și marimea unei prune, deși diferă de la o persoană la alta. Testiculele se află înafara corpului dintr-un motiv foarte important: funcționează mai bine la temperaturi mai joase decât cea a corpului. Au o funcție dublă: reproducătoare și hormonală și funcționează ca mici fabrici de spermatozoizi - celulele principale din spermă - pe de-o parte, iar pe alta sunt glande cu secreție internă, producătoare de hormoni care facilitează activarea funcțiilor sexuale masculine (cel mai important hormon fiind testosteronul).

Epididimul

Este un organ cilindric situat în spatele testiculului. La el se oprește rețeaua de canalicule seminale existentă înăuntrul testiculelor. Se continuă cu canalul referent.

Canalul referent 

Este un canal cilindric prin care spermatozoizii ajunsi la maturitate își încep ascensiunea înspre veziculele seminale, unde se depozitează spermatozoizii maturi. Traseul său este următorul: canalul urcă înspre pelvis, înconjurând vezica, apoi coboară din nou pânî ce întâlnește canalul deferent care vine de la celălalt testicul, iar de aici merge înspre veziculele seminale. 

Veziculele seminale 

Reprezintă un fel de depozite în care se adună spermatozoizi maturi, cu capaciatatea de a avea o ejaculare. Ele produc un lichid vâscos numit lichid seminal, care hrănește și protejează spermatozoizii. Când veziculele seminale sunt pline, se pot goli în mod reflex și inconștient, producând așa-numita ”poluție nocturnă”. Funcția lor este aceea de a duce sperma de la canalul deferent la uretră.

Uretra

Este un canal care traversează prostata și penisul până la vârful acestuia, pentru a facilita expulzarea spermei sau a urinei prin meatul urinar.

Prostata  

Este o glandă de mici dimensiuni, de forma și mărimea unei castane, situată între veziculă, uretră și rect. Are două ”valve”: una care ține cantitatea de spermă care se poate elimina la fiecare ejaculare, iar cealaltă servind ca o ”cheie” de trecere, permițând să iasă urina, iar alteori sperma, împiedicându-le să se amestece. Produce un lichid care se amestecă cu sperma, formând fluidul seminal eliminat la ejaculare. Se pare ca funcția acestui lichid este de a conserva spermatozoizii.

Glandele bulbo-uretrale (Cowper)  

 Sunt două mici organe a căror funcție este aceea de a secreta un lichid care se varsă în uretră, facilitând eliminarea spermei atunci când se produce excitația sexuală, Astfel uretra rămâne curată și lubrifiată în așteptarea ejaculării.

Spermatozoizii

Spermatozoizii sunt celulele reproducătoare masculine, testiculele producînd milioane de spermatozoizi. Pe măsură ce de maturizeaza, spermatozoizii se desprind de stratul de grăsime care-i înconjoară și dezvoltă o codiță care îi ajută să se deplaseze cu o viteză foarte mare. Împreună cu lichidul seminal și cu lichidul prostatic, spermatozoizii formează sperma.

 

Organele genitale masculine externe

 Penisul 

Este un organ foarte complex și sensibil. Situat în partea anterioară a pelvisului, atârnă în jos, în fața scrotului. Măsoară între 5-13 cm în stare flască, iar în timpul erecției crește în mod considerabil în lungime: între 10-20 cm. Penisul este alcătuit din trei părți:  

- corpul - este partea cea mai lungă a penisului;

- glandul - este capul terminat cu meantul urinar. Șanțul glandului - este inelul de țesut situat între corpul și capul organului; 

- frâul prepuțului este un pliu al pielii situat sub gland. Acesta servește la fixarea prepuțuilui, adică a pielii care învelește glandul.

  Scrotul

Este un săculeț care atârnă în spatele penisului; are două compartimente care conțin respectiv cele două testicule. Funcția lui principală este să protejeze testiculele, pielea  sa fiind groasă, rugoasă și însoțită de un strat muscular.

 

Aparatul genital feminin

  Organele genitale interne

 

Vaginul

Este un organ fibro-muscular cu lumenul turtit în sensul antero-posterior. Vaginul are rol în copulație (depunerea spermatozoizilor) și servește drept canal (lung de aproximativ 12 cm) care permite trecerea fătului din uter spre exterior. Pereții lui sunt formați din mai multe pliuri care se contracta și se dilată și care-i oferă posibilitatea de a se deschide în timpul nașterii, pentru ca dupa aceea să revină la dimensiunile obișnuite.
La femeile în vârstă înaintată vaginul iși pierde suplețea transformându-se într-un conduct foarte rigid.

Pe fața internă a vaginului se află mucoasa vaginală alcătuită din mai multe straturi de celule suprapuse. Mucoasa vaginală se modifică în raport cu secrețiile de hormoni sexuali din organism, în special cu secreția de estrogeni. Vaginul în partea de sus se continua cu colul uterin iar în partea de jos se deschide în vulvă.

 Colul uterin

Este partea inferioară a uterului, situat în capătul vaginului iar prin el este eliminat sângele din timpul menstruației. În timpul nașterii, această zona se dialtă pentru a permite trecerea bebelușului.

Este mai îngust și mai puțin voluminos și are forma unui butoiaș cu două fete convexe și două margini groase și rotunjite.

Uterul

Este organul în care nideaza și se dezvoltă produsul de concepție și care produce expulzia acestuia după dezvoltarea la termen. Este situat în regiunea pelviană, pe linia mediană și reprezintă raporturi anatomice:
-     anterior – cu vezica urinară

-     posterior – cu rectul
-     inferior – se continuă cu vaginul
-     superior – cu organele intestinale și colonul
-     lateral – cu ligamentele largi
Este format din trei porțiuni: corpul, istmul și colul.

Corpul uterin – are aspectul unui con turtit antero-posterior căruia i se descriu două fete și două margini.
- Fața anterioară – ușor convexă este acoperită de peritoneu până la istm, unde acesta se reflectă pe vezică formând fundul de sac vezico-uterin.
- Fața posterioară – mai convexă, cu o creastă mediană este acoperită de peritoneu care coboară pe istm și pe primii centimetri ai peretelui vaginal posterior, apoi se reflectă pe rect formând fundul de sac vagino-rectal (Douglas). 

Învelișul interior al uterului se numește endometru, iar dacă femeia nu este însărcinată, acesta se elimină în fiecare lună împreună cu o cantitate mică de sânge, aceasta fiind menstruația.

 Istmul - continuă corpul uterin și reprezintă o zona retractilă a acestuia.

Ovarele

Ovarul este un organ pereche - cu o dublă funcție secretoare: externă și internă. Astfel, este organul producător al ovulelor și, în același timp glandă endocrină, care, prin hormonii produși (estrogenii) determină caracterele sexuale secundare și joacă un rol deosebit în realizarea tipului constituțional feminin.

Ovarele sunt două organe de forma si dimensiunea unor migdale mari, care gestionează singure, sau aproape singure, funcţia de reproducere a fe­meii, precum şi o bună parte din viata sa hormonală.  Ovarele conțin ovule, care sunt depozitate în niște săculeți numiți foliculi. La pubertate, hipofiza (glanda pituitară) produce anumiți hormoni care circulă prin fluxul sangvin până la ovare și care ”comandă” ca în fiecare lună foliculii să elibereze un ovul matur, proces ce se numește ”ovulație”.

Trompele uterine (trompele lui Fallopio)

Trompele uterine sunt doua tuburi flexibile, cu lungimea de 10 - 14 centimetri și cu diametrul interior puțin mai mare decât grosimea unui fir de par. Ele se termină la nivelul fiecărui ovar printr-un pavilion cu franjuri mobili (fimbrii). Aceste fimbrii captează ovocitul eliberat la suprafața ovarului.  Trompele uterine reprezintă locul de "randez - vous" dintre ovocit și spermatozoizi. Aici va avea loc fecundarea. Rolul trompelor uterine este de a asigura supraviețuirea și trecerea spermatozoizilor și a ovocitului, spre locul de fecundație și trecerea ovocitului fecundat înapoi spre uter, unde se va implanta în endometru.

Organele genitale externe

 

Sursa 

Vulva

- cuprinde toate organele genitale externe și arată diferit de la organism la organism.

Pubisul

- este zona moale și puțun bombată, datorită țesutului gras care îi  dă formă, de deasupra osului pubian, motiv pentru care se mai numește și ”muntele pubian” sau ”muntele Venus”.

Uretra

- este un canal mic, care se află între clitoris și orificiul vaginului. Uretra nu este un organ sexual ci are rol în eliminarea urinei.

Labiile mari și mici

- labiile mari reprezintă un fel de protector al organelor genitale. Ele pot avea diferite forme, mărimi și culori la fel ca și labiile mici. Diferența dintre labiile mari și mici este că cele din urmă nu sunt acoperite de păr.

Clitorisul

- Se pare că acesta este singurul organ dedicat cu totul plăcerii sexuale. Are corp și gland și poseda numeroase terminații nervoase. În timpul excitației sexuale, se umflă și are erecție, asemanător cu ceea ce se întâmplă și cu penisul.

Vestibulul vaginului

- Este deschiderea spre exterior a vaginului, închisă de himen (la fetele virgine). De fiecare parte a orificiului se situează câte o glandă vestibulară mare (glanda Bartholin), a cărei funcție este lubrifierea vaginului.

 

Sindromul premenstrual și menstruația

Sindromul premenstrual (SPM)

 

 Cu câteva zile înainte de menstruație, s-ar putea să observi mici modificări fizice și psihice, produse de scăderea activității hormonale. Este important ca în aceste zile să încerci să te relaxezi, să te îmbraci comod și sănu faci eforturifizice foarte mari.

Modificările fizice care pot apărea sunt: alergii, oboseală, dureri de cap, edeme, greață, retenție de apă, tensiune la nivelul sânilor și al abdomenului, scurgeri albicioase și dense (leucoree).

Modificări psihice: neliniște, anxietate, insomnie, depresie, descurajare, excitabilitate, iritabilitate. 

Ciclul menstrual

 

Menstruația este o mică hemoragie de aproximativ 40-50 ml sânge, dintre care trei sferturi este eliminat în primele două zile. Sângele nu se scurge continuu, ci poate să nu curgă deloc vreo câteva ore, să se scurgă pe etape sau picătură cu picătură.

Ce se întâmplă în organism?

      Hipofiza trimite semnale ovarelor pentru ca acestea să producă hormonul foliculostimulant (FSH) și hormonul luteinizant (LH), iar aceștia stimulează un folicul în care se găsește un ovul. Pe măsură ce ovulul se maturizează, foliculul eliberează estrogen, care face ca uterul să se îmbrace în interior cu o mucoasă numită endometru, care îi căptușește pereții pentru ca ovulul fecundat să întâlnească un loc primitor. 

       În cea dea paisprezecea zi a ciclului, foliculul plesnește, lansând  în afară ovulul, în direcșia uneia dintre trompele uterine. Așa începe drumul ovulului către uter (ovulația). În general acest proces trece neobservat, însa unele femei sunt mai sensibile și simt în acele momente înțepături sau o senzație de durere abdominală. Acesta este momentul în care nivelul estrogenului este foarte înalt, ceea ce se manifestă printr-o secreție vaginală mai abundentă. În final, foliculul eliberează progesteron, hormonul care hrănește învelișul interior al uterului, iar nivelul de estrogen scade.

     Pe măsură ce crește nivelul progesteronului, secreția vaginală devine mai vâscoasă și mai puțin abundentă. În plus, învelișul uterului se pregătește să primească și să hrănească ovulul fecundat. Dacă un ovul, călătorind prin trompa uterină întâlnește în drmul său spermă, poate avea loc fecundarea sau concepția. În cazul în acre nu are loc fecundarea, ovulul se dezintegrează și iese prin vagin (în mod normal înainte de menstruație). Din acel moment foliculul produce tot mai puțin estrogen și progesteron vreme de circa 12 zile.

      Când nivelele hormonale se reduc, învelișul interior al uterului nu mai este hrănit și se elimină: având loc menstruația. Stratul care nu s eelimină constituie baza învelișului care se va forma luna viitoare, când totul o ia de la capăt. Dacă femeia rămâne însărcinată, ciclul se întrerupe și endomentrul primește embrionul care a luat naștere în urma întâlnirii dinter ovul și un spermatozoid. Menstruația reîncepe la cîteva săptămâni după nașterea copilului.